1. header-image

EXCLUSIV. Interviu cu Gold (RDGLDGRN): “Romania mi-a oferit cultura si, mai presus de toate, o limba frumoasa” – partea I

   Publicat pe  1 decembrie 2013 de in categoria - Interviuri

De Ziua Nationala a Romaniei, virtual-team.is-great.net va prezinta in EXCLUSIVITATE un interviu cu un roman plecat in America de la 5 ani, care acum e parte a uneia dintre cele mai promitatoare trupe americane!

Intamplarea a facut sa-l descoperim pe Twitter, culmea, vorbind despre fotbal, nu despre muzica. Poate mai interesant a fost faptul ca, pe langa pasiunea lui pentru fotbal, e parte a uneia dintre cele mai promitatoare trupe din America. E roman, dar a parasit tara noastra in 1989, pe cand avea doar 5 ani. Nu s-a mai intors decat o singura data, doi ani mai tarziu, dar sufletul lui a ramas deschis pentru o Romanie considerata de el unica si minunata.

Daca intamplarea va aduce pe profilul lui de Twitter, o sa observati un background cu Madalina Ghenea si multe alte mesaje venite in sustinerea romanilor, indiferent de sfera in care acestia activeaza. Are postari si in romana si scrie mai bine decat multi romani stabiliti aici. Asta spune multe!

Pana la interviul obtinut de virtual-team.is-great.net in EXCLUSIVITATE, nicio alta publicatie din Romania nu a mai prezentat povestea lui. Poate au fost si persoane care au ascultat melodiile trupei, dar care nu au stiut ca in componenta ei exista si un roman. Un chitarist, un compozitor, un pion principal din ceea ce inseamna RDGLGRN (pronuntat Red Gold Green).

El e Andrei Busoioceanu sau Gold asa cum o spune numele de scena. E romanul pe care astazi, de 1 decembrie, de Ziua noastra Nationala, vi-l prezentam ca exemplu. E “romanul american” de la care am putea invata cu totii. De la care am sti ce e acela respectul pentru tara in care te-ai nascut, pentru prima si unica ta dragoste, indiferent la cati kilometrii distanta esti de ea.

In prima parte a interviului am vorbit despre el si despre Romania. Materialul se va continua si maine cu o a doua parte, in care o sa aveti ocazia sa aflati mai multe si despre trupa lui. Pana atunci, spor la citit si LA MULTI ANI, ROMANIA!

Dorin Tismanariu: Pana in clipa de fata sunt, probabil, multi romani care nu stiu cine e Gold sau Andrei Busuioceanu…

Gold: Va multumesc foarte mult ca m-ati ajutat sa ajung la ei. Sper ca voi fi in stare sa-i inspir pe ceilalti romani, in aceeasi maniera in care artistii si sportivii m-au inspirat de-a lungul vietii.

D.T.: Esti de la 5 ani in America, iar trupa in care canti s-a format in urma cu doar 3 ani. Cum a evoluat viata ta dupa ce ai ajuns acolo si cu ce te ocupai pana sa apara RDGLDGRN?

G.: Am cantat cu Red si Green inca din 2005 si am fost intr-o alta trupa incepand cu anul 2000. Timp de un deceniu am tot crescut atat pe plan muzical, cat si in privinta performantelor live. Anul 2011 a fost anul in care totul s-a schimbat pentru mine. RDGLDGRN mi-a dat posibilitatea sa fac muzica pentru viata. A fost o experienta incredibila si ma simt foarte norocos ca fac exact ce vreau cu viata mea, in acest moment. Parintii mei m-au adus in America pentru ca ei vroiau ca eu si sora mea sa avem mai multe oportunitati cand o sa crestem. Daca ei nu ar fi facut acest sacrificiu incredibil, eu nu as fi fost in pozitia in care sunt acum. Pentru mine, asta-i defineste pe romani: sa-si doreasca ce-i mai bine pentru familia lor!

D.T.: Cum se face ca nu ratezi niciodata sansa de a-ti expune dragostea pentru Romania, pe toate sferele, intr-un mod cum pana si putini romani o fac? Ce ti-a oferit Romania de merita toata aceasta dragoste a ta?

G.: Ce mi-a oferit? Cultura! Si mai presus de toate, o limba frumoasa. E dragut ca avem o limba care face parte din aceeasi familie cu italiana, spaniola, franceza si portugheza, nu? Suntem destul de unici in acest sens, atata timp cat niciunul dintre vecinii nostri carry a native, romantic tongue. Apreciez foarte mult sportivii care m-au inspirat inca de cand am fost copil. Nadia, Hagi, Nastase, si lista poate continua. Muzical, iubesc muzica folk romaneasca. Am cantat la viora cand am fost copil si cea mai mare influenta pe care am avut-o in materie de folk romanesc a venit ascultand artisti ca Zamfir, Maria Tanase sau Paul Stinga. Trupa mea rock favorita a fost Phoenix. M-am intalnit cu Nicu Covaci in Maryland cand ei au cantat in SUA, pe 18 Iunie, 2005. A fost extrem de amabil, mi-a daruit cd-uri gratuite dupa ce eu i-am dat un cd de-al trupei mele. Mi-a spus ca, „noi suntem artisti si trebuie sa ne ajutam unii pe alti”. Imi place de asemenea Enescu si Porumbescu pentru creatiile lor clasice. Mama mea m-a facut de multe ori sa plang cand imi canta la vioara „Balada pentru Vioara si Orchestra” a lui Porumbescu. La petrecerile de Craciun, eram DJ, cantam si dansam pe melodiile Mariei Tanase, lui Cristian Vasile si multi altii.

D.T.: Am observat intr-o fotografie de la un concert ca ai prins de o boxa un drapel al Romaniei, drapel care a si ramas acolo pe toata durata reprezentatiei voastre. In concerte, faci des treaba asta?

G.: Tot timpul! Una dintre trupele cu care am crescut s-a numit At the Drive-In. Chitaristul lor, Omar Rodriguez-Lopez, obisnuia sa puna steagul la amplificator si mi s-a parut intotdeauna ceva frumos. Am facut asta acum 10 ani, de asemenea, in prima mea trupa. Sunt foarte mandru sa-mi reprezint tara. Imi aminteste de meciurile echipei nationale de fotbal a Romaniei, cand copiii tin steagul langa echipa. Poate intr-o zi o sa am si eu copii care o sa tina steagul dintr-un colt 🙂

D.T.: Am putea spune ca esti cel mai patriot membru din trupa?

G.: Sunt patriot, dar nu sunt intr-o competiei cu colegii din trupa pe aceasta idee. Cred ca am petrecut foarte mult timp de cand am parasit Romania, asta ma face s-o iubesc mai mult si mai mult pe zi ce trece. Sunt norocos sa ma aflu intr-o trupa cu doi americani extrem de interesati de cultura. Cand a fost copil, Green a locuit in Franta, in aceeasi perioada in care eu am locuit in Romania. Familia lui este haitiana, deci el a crescut cu acea cultura, la fel cum eu am crescut cu cea romaneasca. Red s-a nascut in State, intr-o familie americana, dar a petrecut timp in Bolivia si Ghana, invatand mai multe limbi, ceea ce este laudabil.

D.T.: Ai obisnuit sa mai vizitezi tara noastra dupa ce ai plecat in America?

G.: Ultima oara cand am vizitat Romania a fost pe cand aveam 7 ani. Astept ca RDGLDGRN sa fie invitata acolo pentru un concert, as fi foarte fericit sa cant la Bucuresti.

D.T.: In 29 de ani, cand ai simtit ca ai fost cel mai mandru de Romania?

G.: Probabil la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, din SUA. Dincolo de parcursul nostru in competitie, am fost foarte bucuros sa fiu cu familia si prietenii, zambind si sarbatorind, servind mancare buna si imbratisand norocul nostru!

D.T.: Sa stii ca am observat ca esti microbist, fan al echipei Steaua Bucuresti. Esti si express sustinatorul vreunui jucator? Nu neaparat doar de la Steaua…

G.: Imi place de Vlad Chiriches. Are potential sa devina legenda. Bourceanu este excelent. Cred ca poate juca pentru orice echipa din lume. Imi lipseste Rusescu, e pacat ca a mers in Spania ca sa stea pe tusa, cand acum un an a facut un sezon remarcabil, marcand peste 20 de goluri. Imi place de Stanciu si de Iancu, ei sunt viitorul nostru si ma bucur sa-i vad crescand. Unul dintre jucatorii mei de fotbal preferati este Alexandru Maxim. Performantele lui din Bundesliga vorbesc de la sine. Avem nevoie de mijlocasi ca el, sa fie capabili sa mearga oriunde intr-o competitie majora. Pastrez legatura cu Vlad Marin, care joaca in momentul de fata la Juventus, clubul meu preferat din Italia. Sper ca si el sa fie remarcat intr-o zi la echipa noastra nationala!

© sarahsitesphotography.com

D.T.: Ce parere ai despre industria muzicala din Romania?

G.: Sunt fan al muzicii alternative, in special al label-ului Okapi. Pastrez legatura cu Vlad Lucan, unul dintre fondatori. Apreciez povestea si felul cum munca lor a dat roade. I-am spus ca trebuie sa lanseze un documentar, in asa maniera in care oamenii sa inteleaga cum un cantec hip-hop a ajuns numarul 1 in Romania.

D.T.: Exista artisti de la noi care iti plac sau pe care ii apreciezi dintr-un motiv anume?

G.: Bean de la Subcarpati si Suie Paparude. Sunt un mare fan al celor de la Subcarpati, cred ca Bean este un geniu, cu care imi place sa impart muzica. Oricine combina muzica folk romaneasca cu ceva modern este un erou pentru cartea mea. “Abia la inceput” este o piesa incredibila, pentru toti cei care vor sa auda una dintre preferatele mele in materie de hip-hop romanesc. Mai pastrez legatura cu Skizzo Skillz de mult timp si e absolut incredibil sa-i urmaresc parcursul, sa vad ca este un star in Romania. Ma inspira asta!

D.T.: Iti mai amintesti ce piesa a unui artist roman ai auzit pentru prima oara in America?

G.: Absolut. O-Zone – Dragoste din tei 🙂

D.T.: In ce ipostaza si ce reactie ai avut? 

G.: Imi amintesc ca am auzit-o la o petrecere si m-am simtit foarte mandru, n-aveam idee ce se intampla cu mine sau cum sa le explic asta prietenilor mei americani. In turneul nostru recent din Europa, am mers intr-un loc sa mancam in Berlin. Spre sfarsitul noptii, fetele au inceput sa danseze pe mese si cantau muzica dance germana. A fost o singura piesa care nu era in germana: O-Zone – Dragostea din tei. Nu este o piesa pe care eu sa o ascult, dar am fost extrem de fericit sa am posibilitatea de a canta versuri in romana intr-un pub german. Bravo, O-zone!

D.T.: OK, o sa profit acum de faptul ca suntem pe 1 decembrie si, ca o ultima intrebare in aceasta prima parte a interviului, vreau sa te intreb ce ai aduce din America in scopul unei Romanii mai frumoase?

G.: Romania este un loc minunat despre care multi oameni nu stiu sau pe care o denatureaza in judecata lor. E ceva in neregula cu fiecare tara in lumea asta si cred ca Romania ar putea invata de la America in aceeasi maniera in care America ar putea invata de la Romania. Singurul lucru la care ma gandesc si care imi vine acum in minte este egalitatea. Daca te uiti la americanii de culoare si la cat de departe au venit ei in State, realizezi ca orice e posibil. A fost inspirant sa-l urmaresc pe Obama castigand prezidentialele si agitand intreaga lume! Mi-ar placea sa-i vad pe romani sprijinindu-i pe tigani, oferindu-le egalitate. Am realizat ca integrarea nu e deloc cel mai usor lucru din lume si ca tiganii au anumite aspecte legate de cultura lor care sunt complicate ca intelegere, dar nu e nicio justificare sau niciun motiv pentru care sa fim intotdeauna rasisti si sa-i prejudiciem in vreun fel. Urmarind comportamentul tipic al europenilor, inchizandu-le usa in nas si tratandu-i ca pe ultima clasa – este total gresit si ar trebui pedepsit prin lege. Singurul motiv pentru care am aceasta opinie este pentru ca am crescut in America. Oricine care nu este de acord cu mine pe acest subiect, ar trebui sa vina in America, sa-i inteleaga adevarata lui perspectiva!

Interviu realizat de Dorin Tismanariu, © Virtual-Team – decembrie 2013. Preluarea integrala sau partiala a acestui interviu se poate realiza numai cu link direct catre sursa noastra!

Stati cu ochii pe virtual-team.is-great.net si nu ratati maine a doua parte a interviului. Acolo am vorbit despre RDGLDGRN, despre evolutia trupei, dar si despre lucrurile petrecute in ultima perioada. Pana atunci, asteptam parerile voastre despre acest interviu. Daca v-a placut, nu uitati sa-l distribuiti si sa ne dati LIKE pe pagina de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutatile postate!

UPDATE! Cititi a doua parte →  aici